Chapter Text
Scriu asta doar ca sa ma descarc. Nu am destul curaj sa iti spun asta fata in fata, de fapt, nu am destul curaj sa iti spun asta in general... De ce simt asta pentru tine? De ce ma pierd mereu in ochii tai si in scrierile tale?
De cand am ajuns aici m-ai vrajit. Vreau sa imi imaginez ca tu nu simti nimic pentru Veronica. Am nevoie de aceasta iluzie. Iluzia iubirii tale. Ea nu te merita. Nu te intelege cum te inteleg eu. Nu iti apreciaza arta cum o apreciez eu. Nu te va iubi niciodata cum te iubesc eu.
Stii sa scrii, dar nu stii sa citesti printre randuri. Nu stii sa citesti oameni. Esti orb. Nu ai observat cum ma uit la tine, cum te ascult si nici nu vei observa. Te-a orbit ea. Refuz sa privesc cum ti se lumineaza ochii atunci cand ea isi face aparitia la intalnirile noastre.
Am incercat sa vorbesc cu tine, dar tot ce vrei sa auzi sunt schitele mele. Atat insemn eu pentru tine? Doar o sursa de inspiratie sau de amuzament? Hmm, surad la gandul ca te gandesti cateodata la mine.
-Creanga