Work Text:
Cu toții ducem războaie, fie că luptăm pentru noi înșine, fie că luptăm pentru cineva sau o cauză. Acest concept barbar are la bază un singur obiectiv: puterea. Dar ce legătură există între dependență și război? Oare au ceva in comun? Aș spune că baza acestora este conflictul. Conflictul exterior: între două tabere, sau conflictul interior: din propriul suflet. O flacără ce arde neîncetat, greu de stăpânit, dar ușor de hrănit. Esența dependenței se rezumă în deconectarea de la lumea palpabilă și în experimentarea unei lumi diferite, hipnotizante. Un univers pașnic, lipsit de frica sufocantă a eșecului, a singurătății, a confuziei. Un cosmos lipsit de dorul intoxicant, regretul măcinător sau mâhnirea eternă. O experiență aproape fabuloasă și inexplicabilă pentru mulți. Cântecul de sirenă al substanțelor îi atrage pe cei îndurerați, pe cei curioși, pe cei nevinovați, pe cei disperați, pe cei care nu își găsesc liniștea. Ieri a fost o încercare, astăzi este o gustare, mâine va fi un ospăț, curând va deveni motivul pentru care ochii s-au deschis și gândul care nu îi lasă să se închidă.
Una dintre victimele acestui viciu a fost chiar tatăl meu. Fiind departe de noi, amarul i-a fost înecat în alcool. Ani de zile singur, fără casă, fără familie. Curând, alcoolul îi devenise martor durerii. De câte ori se întorcea acasă nu mai era la fel. Vorbele îi erau mai grele, mintea mai încețoșată, acțiunile nu erau ale lui. Atitudinea atipică, privirea plină de dispreț și manierele agresive mi-au transformat tatăl într-un străin. Deși lucrurile revin treptat la normal, îmi este greu să uit și să iert totul... A fost dificil, nu poți avea o relație sănătoasă cu cineva aproape pierdut. Nu știi cum îl poți ajuta. Nu știi cum să-i arăți cât de mult înseamnă pentru tine și că nu vrei să îl pierzi. Dar noi nu am renunțat niciodată la speranță. Comunicarea a fost debutul schimbării! Nu a fost ușor, desigur, nu vor avea loc minuni peste noapte, am avut nevoie de timp pentru a înțelege și pentru a găsi o soluție. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Pentru mulți, fie dependenți sau nu, comunicarea este aproape imposibilă. Nimeni nu te înțelege cum ar trebui. Crezi că toată lumea te judecă cu coada ochiului când mergi pe stradă. Cerul și-a pierdut albastrul divin. Soarele nu mai strălucește. Luna nu te mai ghidează. Poate că zarva din suflet îți spune că trebuie să nu-i deranjezi pe cei din jur. Să nu îi acaparezi cu grijile tale. Poate vor râde de tine. Poate vor rupe orice legătură cu tine. Poate nu te vor înțelege. Poate te vor ignora. Poate... Acesta este și motivul încercării de a căuta ajutor. Poate că, acolo, undeva, cineva este dispus să te asculte, să îți fie alături în călătoria spre recuperare. Poate îți va arăta că cerul nu și-a pierdut albastrul. Că soarele încă strălucește, dar norii gri și grei i-au ascuns lumina, iar luna încă vrea să te ghideze. Poate...
Asemenea războiului crunt și nemilos, vieți omenești se pierd. Sute de mii de tineri au destinele răpuse de o euforie temporară. Lumea nu vede furtuna de care sunt lovite victimele. De bula în care sunt întemnițați. "Vor atenție. Sunt plictisiți. Nu au nimic mai bun de făcut. Huligani iresponsabili. Nu știu nimic și nu vor ști vreodată. Copii fără școală și fără viitor." Nu poți eticheta pe cineva după aparențe, după stereotipuri și propriile concepții. Nu suntem proiectați să facem față vieții la fel. Uneori, doar simpla existență devine copleșitoare. Clasificarea și batjocorirea tinerilor nu vor face decât să înrăutățească situația. Un cerc vicios și veninos apare când, in loc de a-i ajuta, îi ocolim. În loc de a-i asculta, îi ignorăm. Nu suntem zei, ca să facem miracole, dar suntem oameni și putem face schimbări.
Informarea corespunzătoare este un răspuns potrivit pentru creșterea cazurilor de dependență. Nu face asta! Nu sta cu ei! Nu e bine! Nu pleca! Nu incerca! Uită-te la el, să nu ajungi așa! Nu. Nu. Nu. Nu. Aceste ecouri hrănesc curiozitatea, fiorul, intriga și imaginația. "Mușcă din măr, dar nu până la cotor..." Da, este mai simplu de zis, în acest caz, de scris, decât de realizat. Tentația este amețitoare, iar influențele sunt puternice. Voința este importantă. Motivația are un rol major. Speranța trebuie să fie cheia succesului. Așadar, deși viața este și roz, și alba, nu este nevoie de droguri pentru a o colora. Uneori, să te oprești la roșu este mai bine decât să treci pe verde.
Eroul de care ai nevoie este în oglinda în care refuzi să te uiți.