Work Text:
Când pe ușa cerului furtuna bate
mă-nconjor cu marmură
Fulger noaptea o străbate
Ea în urechi murmură
rugăciune fără rost
În genunchi mă pun s-o strig
Și îmi trebuie-adăpost
pe cuțitul tău mă-nfig
~
Și-nchid ochii...de tine mă feresc
De coloane reci și dure
De glasul vântului, oare-i ceresc?
Sau o fantasmă a temerilor mele?
~
În extaz mă zvârcolesc
și mă simt uitat de lume
Dar în tine nu găsesc
al alinării frumos nume
Căci marmura ta mă-ngheață,
Lumina tu mi-ai furat
și ți-ai întors a ta față
Sufletul nu mi-e curat
mi l-am smuls, pus pe altar
M-am pătat numai cu sânge,
l-am pus în al tău pahar
ca să-mi spui că nu ajunge
~
Încă te văd...Să fi deschis ochii?
Ești schimbat, căci a ta marmură
Nu mai e...doar valurile mării
Mă învăluie, nedistinse, într-o violetă undă.
~
Roșu curge neîncetat
din izvorul meu menit
să îți umple-al tău uscat
cât eu stau încremenit
~
O lucire...mi s-a ivit de nicăieri
Renăscut, încerc s-o prind în palme
Și izbutesc...dar mugurii efemeri
Se năruie, se sting în ale vidului taine
~