Work Text:
În ciuda faptului că s-a adaptat la viața printre Eremiți, Cleo este încă foarte mult un zombie. Sigur, ea a învățat să-și suprime setea de sânge, și ea poate rezista câteva ore în soare, atâta timp cât poartă protecție de soare cu SPF 100, dar ea încă mai are unele dintre caracteristicile ei zombie. Nu îi prea plac ușile. Sătenii o enervează până la capăt. Capetele sunt o jucărie distractivă. Și deși poate dormi noaptea dacă chiar trebuie, e un insomniac cronic.
Zombii nu au nevoie de somn. Nu ca oamenii, oricum. E plăcut să-și odihnească membrele obosite într-un pat din când în când, și e plăcut să-i lase creierul să se odihnească, dar nu are nevoie de actul fizic de a dormi pentru a supraviețui. Într-un fel, ar trebui să facă pereche cu Bdubs sau Wels, se gândește singură.
Asta nu o face un partener romantic. Ea devine neliniștită atunci când petrece un timp lung în pat; Vrea să se ridice și să hoinărească. Să țipe la cer pentru un pic. Lovește un golem, doar ca să vadă ce se întâmplă.
(Doare, foarte rău, ea știe asta, și privirea tristă pe fața lui Stress, atunci când o prinde pe Cleo în actul doare chiar mai rău. Suficient pentru a nu o mai face niciodată.)
Cleo își înțelege frații zombie. Nu urmează întotdeauna motivele lor fără creier, dar le înțelege. Foamea poate fi consumatoare. Și e și mai rău noaptea. S-a mai închis o dată, când serverul a intrat permanent în noapte timp de o săptămână. Atât ea cât și Doc au căutat refugiu în Sfârșit, o dimensiune atât de diferită de Lumea de Sus care le-a permis să-și păstreze trăsăturile umane cu disperare.
Definitiv ajută dacă are ceva de făcut noaptea. Totuși nu sunt întotdeauna proiecte propri care o țin ocupată. Ea zboară în jurul serverului, reparând lumina din fermele de monștri neintenționate ale lui Scar sau trimițând sătenii evadați ai lui Stress și Impulse înapoi la casele lor. Ea calmează Jrumbot după ce a avut un coșmar și promite să nu le spună taților săi, și duce somnambulii înapoi la paturile și partenerii lor respectivi. Se oprește la refugiul lui Joe și hrănește câinii când el e preocupat cu scrisul său. Nu o deranjează, deși va nega mereu că a făcut faptele astea. E un zombi mare și rău, la urma urmei.
Ren îi ține companie, în unele zile, când luna e plină. Pentru că a fost transformat ca un copil mic, forma lui lup este un cățel, pentru totdeauna. Nu i se spune Ren Dog degeaba. RenWolf s-ar simți greșit. El urlă la cer și ea aruncă un smarald pentru el să-l urmărească și să-l aducă înapoi. Ea se asigură că el să nu alerge din accident mii de blocuri, urmărind un papagal sau un iepure. Sau, ei bine, ea se asigură că el nu face asta fără zece obsidian și un cremene și oțel în inventarul său. E un zombie, nu un maratonist. Singurul lucru pe care-l cere în schimb? Ei nu vorbesc niciodată despre asta, nici măcar între ei. Nu-i nimic; nici lui Ren nu-i place să se transforme într-un cățeluș entuziasmat.
În seara asta, e lună nouă. Serverul este calm, cu cei mai mulți dintre locuitorii săi înclinați spre magie scăpați de vraja corpului ceresc în continuă schimbare. Observatorii au fost calmi, de asemenea, aparent fiind mai preocupați de războaie și politică pe diferite servere. Eremiții preferă oricum viața netulburată, iar Observatorii știu că sunt foarte capabili să păstreze ei înșiși pacea.
Deci, Cleo se trezește zburând prin cartierul comercial, în drum spre Jrumbot. Ea îl știe pe micul bot bine acum; știe că nu-i place când clădirile mari se ridică în jurul lui. Frankenstein-ul lui Stress i-a dat coșmaruri micuțului câteva săptămâni; Se bucură că a dispărut acum, chiar dacă Stress a vrut bine. Măcar dacă Cleo ar putea să-i dea un pluș sau o lumina de noapte pentru ai diminua frică, dar nimic n-a lucrat până acuma.
Când aterizează observă o lumină pâlpâitoare la Jrumbot. Ciudat, oare o lăsat cineva o torță pe undeva?
"Cântec de leagăn și noapte bună, cu trandafiri asturnat. Cu crini peste răspândiți este patul copilului mic. Lasă-te jos acum și odihnește-te, fie ca somnul tău să fie binecuvântat. Lasă-te jos acum și odihnește-te, fie ca somnul tău să fie binecuvântat"
Cineva...cântă? Cleo se strecoară cu grijă mai aproape, nedorind să deranjeze scena.
"Cântec de leagăn și noapte bună, încântarea părinților tăi. Îngerii strălucitori pe lângă dragul meu rămân. Te vor păzi în repaus, te vei trezi pe pieptul lor. Te vor păzi în repaus, te vei trezi pe pieptul lor."
Există o singură persoană pe server care ar cânta Brahms. Dând din cap, Cleo zâmbește și se apropie de Eremitul care îi cântă lui Jrumbot.
"Hei Joe," șoptește ea. Capul lui Joe se învârte, zâmbindu-i.
"Howdy Cleo," răspunde cu un volum similar, "Ce faci aici la ora asta?"
"Am nevoie de teracotă", minte.
"Ah, da. Jrumbot vinde cea mai bună teracotă", răspunde Joe. Cleo îi dă una peste braț. Jrumbot clipește somnoros la amândoi, iar Cleo îi mângâie mâna.
"Hei micuțule; poți să te culci", îl calmează. Poate simți rânjetul lui Joe arzând-ui în ceafă, dar e în regulă. Dând din cap, Jrumbot închide ochii, și ambii Eremiți privesc cum lumina lui de stand-by se aprinde.
"Probleme la adormit în seara asta?" Joe întreabă în liniște în timp ce se îndepărtează de copilul adormit.
"Probleme la adormit în fiecare noapte." este adevărul; Ea n-are nici un motiv să nu-i spună. Joe o cunoaște perfect; Acest lucru este doar o politețe din partea lui, permițându-i să recunoască ea fără ca el să aibă nevoie să deducă asta public. Joe se întinde după mâna ei, iar Cleo începe să-și dea seama cât de frântă este.
"Vino în pat," murmură Joe. Se apleacă s-o țină în mână, dar așteaptă. Pentru consimțământul ei, Cleo își dă seama. Întorcându-se spre el și în îmbrățișarea lui, ea dă din cap împotriva pieptului său, "Încă mai am niște poțiuni de dormit la podgorie", îi spune.
"Am tr'abă la grădină", Cleo protestează slab.
"E în regulă dacă îi cer lui False sau Stress să hrănească animalele dimineața?" Joe întreabă. Și-a scos comunicatorul, dar o așteaptă, încă o dată. Cleo vrea să obiecteze. Dă din cap.
Zboară spre podgorie într-o liniște confortabilă. Ea ia poțiunea, iar el îi evită ochii în timp ce ea se dezbracă. Cleo oferă un chicotit slab la încercarea de modestie. Ea este un zombie; Jumătate din corpul ei este expus șa-șa în orice moment, inclusiv organelor ei. Modestia nu mai este naturală pentru ea - în toate sensurile cuvântului. Cu toate acestea, ea acceptă tee-ul de bumbac oferit și îl trage pe ea, albastrul strălucitor contrastând cu verdele plictisitor al pielii ei. Poțiunea o doare în gât, dar dispare rapid, înlocuită cu o greutate în membre.
"Noapte bună, Cleo", șoptește Joe cu un sentiment de respect, în timp ce magia începe să lucreze la rămășițele ei ne-moarte, întunecându-i creierul.
Răspunsul ei de trei cuvinte iese mormăit.
Joe zâmbește.